Ce diluant folosești și pentru ce: regula pe care nu o poți ocoli

Regula este una singură și nu are excepții: folosești diluantul indicat pe eticheta vopselei. Nu cel pe care îl ai la îndemână, nu cel care „a mers și data trecută", nu cel mai ieftin. Diluantul nu este un lichid neutru care „subțiază" — este un solvent care trebuie să fie compatibil chimic cu liantul vopselei. Un solvent nepotrivit poate împiedica uscarea definitiv sau poate distruge stratul de dedesubt.

De ce contează chimia

Fiecare tip de vopsea are un liant diferit, iar liantul se dizolvă doar în anumite clase de solvenți. Când solventul nu se potrivește:

• vopseaua se separă sau formează cocoloașe imediat;
• pelicula nu se mai întărește niciodată complet, rămânând lipicioasă;
• solventul prea agresiv atacă stratul de dedesubt, ridicându-l și încrețindu-l;
• se pierd proprietățile pentru care ai plătit — rezistență, aderență, luciu.

Cel mai des întâlnit exemplu de eroare gravă este folosirea unui nitrodiluant peste un strat alchidic: nitrodiluantul este mult mai agresiv și dizolvă pelicula alchidică de dedesubt, care se încrețește vizibil în câteva minute.

Ce diluezi cu ce

Gama uzuală de pe piața românească include diluant universal (D509), nitrodiluant (D209), petrosin și diluanți acrilici pentru marcaje rutiere. „Universal" nu înseamnă „pentru orice" — înseamnă compatibil cu o gamă mai largă de produse, dar tot definită pe eticheta lui. Verifică întotdeauna ambele etichete: a vopselei și a diluantului. Două exemple concrete: diluantul acrilic rutier la trasarea marcajelor într-o parcare și D509 la lăcuirea lemnului la exterior.

Cât diluezi

Proporția maximă este întotdeauna indicată de producătorul vopselei, în procente, și diferă în funcție de metoda de aplicare. Regula generală: cu pistolul se diluează mai mult decât cu pensula sau trafaletul, pentru că duza are nevoie de o vâscozitate mai mică. Când merită pistolul și când nu, în comparația uneltelor.

Diluarea peste limita indicată are consecințe măsurabile:

• pelicula devine mai subțire, deci protejează mai puțin;
• puterea de acoperire scade și ai nevoie de mai multe straturi;
• pe suprafețe verticale, vopseaua prea fluidă curge și lasă scurgeri;
• la produsele anticorozive, grosimea insuficientă compromite protecția.

Adaugă diluantul treptat și amestecă bine între adăugări. Nu poți da înapoi.

Diluantul nu e doar pentru diluare

Mai are două utilizări curente:

• Curățarea uneltelor după produse cu solvent. Pentru vopsele pe bază de apă se folosește apă — diluantul organic nu ajută și strică pensula.
• Degresarea unor suprafețe înainte de vopsire, deși pentru metal un degresant dedicat este mai potrivit și mai puțin agresiv cu straturile existente. Procedura completă pe metal este în ghidul de vopsire a unui gard.

Siguranță

Diluanții organici sunt inflamabili și au conținut ridicat de compuși organici volatili. Aceasta nu este o formalitate de etichetă:

1. Lucrează în spații bine ventilate, ideal în exterior.
2. Fără flacără deschisă, fără fumat, fără scântei în apropiere.
3. Poartă mănuși rezistente la solvenți; unele trec prin latexul subțire.
4. Păstrează ambalajele bine închise, ferite de soare și de surse de căldură.
5. Nu turna resturile în canalizare. Sunt deșeuri periculoase și se predau la punctele de colectare.
6. Lavetele îmbibate cu produse alchidice se pot autoaprinde prin oxidare — nu le lăsa grămadă; întinde-le să se usuce sau depozitează-le într-un recipient metalic închis.

Legătura dintre solvenți și conținutul de COV declarat pe etichetă este explicată în articolul despre COV.

Întrebări frecvente